FC Bihor a obţinut al unsprezecelea rezultat de egalitate, scor 1-1, la Minerul Lupeni.
În acest retur FC Bihor a devenit o formaţie redutabilă. Elocvente sunt şi ultimele trei jocuri disputate într-o săptămână din care echipa antrenată de Dan Dobai a ieşit neînvinsă. Două deplasări lungi la Piteşti şi Lupeni încheiate cu remize şi o victorie clară acasă cu CS Otopeni. Sâmbătă, FCB a terminat la egalitate în fieful minerilor de la Lupeni, scor 1-1 (0-0). Faţă de jocul precedent, Dobai a operat patru modificări şi a mizat pe un modul 1-4-2-3-1. Bine aşezaţi în teren, orădenii au dictat ritmul în prima parte. Partida s-a animat după pauză, mai ales că „minerii” au deschis scorul în minutul 53: cursa lui Pepenar s-a încheiat cu un şut plasat de la 7 metri pe colţul scurt (1-0). FC Bihor a reacţionat rapid: Elek a pasat pentru Bundea al cărui şut a fost respins de Hotoboc, dar Iambor a fost atent şi a trimis plasat cu capul de la opt metri (1-1). Până la final tabela nu s-a mai modificat, astfel că FCB şi-a mai trecut la adevăr un punct rezultat din lupta cu o contracandidată.
Părerea antrenorilor
„Am făcut o repriză mai slabă. S-a văzut că eram obosiţi după deplasarea lungă de la Baia Mare. Ne-am revenit în partea secundă pentru că stăm bine cu pregătirea fizică, iar după ocaziile avute spun că meritam să câştigăm meciul”, a spus antrenorul gazdelor Petre Gigiu, care a acuzat necordarea unui penalty în prima repriză.De partea cealaltă, Dan Dobai a concluzionat: „A fost un meci pe care puteam să-l câştigăm, dar la fel de bine puteam să pierdem. 60-70 de minute am controlat jocul, am avut posesie şi am dominat tactic. Ei au înscris la primul lor şut pe poartă, dar imediat am reuşit să egalăm. Pe final ne-am cam bramburit şi puteam să pierdem. Încheiem o săptămână frumoasă cu jocuri bune şi rezultate importante. Dacă batem sâmbătă pe Gaz Metan CFR Craiova consider că în proporţie de 70-80% ne-am îndeplinit obiectivul propus”.
CASETA TEHNICĂ
Minerul Lupeni – FC Bihor 1-1 (0-0)
Stadion Minerul. Teren bun. Spectatori: 400
Au marcat: Pepenar ’53 / Iambor ’59
Minerul: Hotoboc – H. Popa, Ciolca (’75 Deaconescu), Cozma – Corcoveanu, Kallai, R. Cristian, M. Gheorghe, Pepenar (’80 Neacşu) – Itu, Anje (’40 Gideon). Antrenor: Petre Gigiu
FC Bihor: Bonta – Ţîrca, Muscă, Tînc, Tegzeş – Danci, Coroian – Balla (’60 Chiş), Bundea (’65 Sorian), Iambor (’69 Fl. Pop) – Elek. Antrenor: Dan Dobai
Remarcaţii meciului: Pepenar / Bundea, Iambor
Arbitri: Marian Balaci (Turnu Severin) – Petru Gaşpar şi Bogdan Gheorghioiu (ambii din Timişoara).
Observatori FRF: Dan Niţu (Alexandria) şi Florin Bătrânu (Timişoara).
Teodor Biris
cronica unui suporter prezent la Lupeni:
23 Aprilie 2010, o zi pana la meciul cu Minerul Lupeni, se lasa ca o sarbatoare, telefoanele suna, baietii se strang si de aici incepe adevarata distractie… Noaptea dintre 23-24 nici unul nu are somn, asteptam cu nerabdare sa mergem sa fim acolo unde ne este locul, adica alaturi de echipa noastra. Se face ora 04:00 dimineata intr-un final ne adunam si pornim cu zambetul pe buze, o ardem in masina pe o caterinca ce rar mai vezi si auzi. Unul dintre noi este prea “matol” de a mai realiza ce se intampla dar totusi rade, pana cand uitam ceva, ceva pretios, si anume un fular, ne intoarcem il luam si ii dam “bice” . Nici bine nu ne-am acomodat cu scaunul masinii si nici macar 40 de km nu am parcurs ca avem probleme, “se pare ca avem pana” spune proprietarul masinii… Se lasa linistea pana cand “radem de necazul nostru”. Ultrasii trec la “munca de jos” , scoatem cricul, schimbam roata si mergem, totusi e 5:30 si noi deja “muncim”.
Parcurgem cei 320 de km, cu cantece si voie buna, dar totusi realizam ca intarziem 10-15 min din cauza defectiunii tehnice avute . Eh nu-i nimic, cu cat ne apropiam mai tare de Lupeni cu atat vocile noastre erau incordate si mai tare, cantam intruna, geamurile erau lasate jos de ambele “tabere” iar berea curgea pe gat intre timp, Slava Domnului ca aveam de unde. Lumea se uita ciudat, dar noi ne grabeam prea tare la meci, sa fim acolo langa baietii nostrii. Gasim stadionul intr-un final, ne luam materialele si fugim spre poarta de intrare. Suppeerrr, am ajuns, pana se dezmeticesc “bestiile”, am zis sa cantam sa vada ca am ajuns si suntem cu ei. Ne unim toti vocile intr-un suflet si strigam :
“Inimile noastre canta-n cor,
FC Bihor,
Lupta si castiga pentru noi,
FC Bihor.”
Gata, pe stadion se lasa linistea de dinaintea furtunii. “Au ajuns bihorenii”, striga unul dintre “comunitari”, iar jucatorii ne aud, unul dintre ei se uita spre noi, si parca de atunci incepe “fiesta”. Au prins curaj, nu sunt singuri la Lupeni, eh’ voie buna. Trecem prin fata spectatorilor, unii o ard pe caterinca, altii ne dadeau respecte, nu-i bagam in seama pt ca nivelul intelectual al unor suporteri din Lupeni este prea scazut pentru a purta o discutie civilizata cu ei. Ajungem la destinatia stabilita, si anume asa zisa “peluza” (adica scanduri, fiare si buruieni). Foarte tare, al dracului stadion, doar niste animale mai lipseau. Incepem cu adevarat, cantecele se transforma in scandari, pe cer apar steagurile ros-albastre, se coloreaza peluza. Acaparam lumea dar totusi e timpul de spectacol. Timp de aprox 75 de min + minutele de prelungiri ne-am aratat adevaratul devotament si iubirea fata de echipa, putini, dar al dracului cu totii. Afara nu erau mai mult de 10 grade, noros, noi la bustul gol. “Minerii” deschid scoru, nicio problema, clar ca nu ne dam batuti, incepem “Lupta Oradea”, strigam pana ragusim dar tot nu ne lasam. Baietii simt energia din peluza noastra si egaleaza, intram in delir, zburam pe garduri, garda incepe si-si mareste ochii “hopa, se indoaie gardul cu ei si poate intra in teren” 
.
Nici o problema, n-am facut pauza intre scandari nici 2 minute, fapt ce ne-a consumat total, dar totusi un zambet pe fata ca in min 90’ si ceva era 1-1, iar noi nu pierdeam. Jucatorii ne saluta, vin la gard, canta cu noi, ne felicitam reciproc si ii asteptam de la vestiare. Mai bine zis, pe domnul antrenor, ii scandam numele, ii multumim pentru jocul prestat, iar iubitorii lui FC Bihor si jucatorii au observat un singur lucru: niciunii nu se descurca fara ceilalti.
Mergem multumiti spre casa, cantand, si strigand peste tot, e lumea noastra, a celor care iubesc FC Bihor si nu se lasa niciodata batuti din absolut niciun motiv.
O adevarata deplasare, costisitoare din punct de vedere financiar, dar totusi, la felul cum ne-am purtat si la felul cum am cantat cu acesti baieti n-am facut-o de foarte mult timp. Iar la faptul ca suntem cu totii impreuna, vedem ca toti avem un tel comun si o iubire comuna, FC BIHOR!
articol scris de bagabontu
